ÎNSĂRCIN'A, însărcinez, vb. I. Tranz. 1. A încredinţa cuiva îndeplinirea unei acţiuni; a da cuiva o sarcină. ♦ Refl. A lua asupra sa o sarcină. 2. A face ca o femeie să devină gravidă. - În + sarcină.
Sursă : DEX'98 (17353)  - valeriu

ÎNSĂRCIN'A vb. v. împovăra, încărca, îngreuia, îngreuna.
Sursă : Sinonime (189861)  - siveco

ÎNSĂRCIN'A vb. 1. (înv.) a sărcina. (L-a ~ cu urmă-toarele ...) 2. v. angaja. 3. (pop.) a împovăra, a îngreuna. (A ~ o femeie.)
Sursă : Sinonime (189860)  - siveco

însărcin'a vb., ind. prez. 1sg. însărcin'ez, 3 sg. însărcine'ază
Sursă : DOR (255915)  - siveco

A ÎNSĂRCIN//'A ~'ez tranz. 1) (persoane) A face responsabil de îndeplinirea unui lucru; a pune să răspundă de o misiune. 2) A face să capete sarcină; a lăsa gravidă; a îngreuna. /în + sarcină
Sursă : NODEX (340364)  - siveco